La Genk, circul FIA Karting pune punct definitiv celei mai incerte ediții a Campionatului European de până acum. Închiderea și întoarcerea paginii în prima parte a calendarului reprezintă o victorie pentru întreaga mișcare și un moment îmbucurător pentru promotor și FIA pentru atingerea obiectivului stabilit: protejarea scenei evenimentului internațional de riscul de contagiune care ar fi însemnat consecințe suplimentare, cum ar fi suspendarea unui sezon deja afectat. Deși reglementările anti-Covid, cum ar fi termenele limită stricte pentru prezentarea rezultatului testului Covid-19, acum necesar pentru competițiile FIA, au demotivat mai multe echipe, care au ales să abandoneze scena din Belgia, punând în pericol succesul evenimentului, în final, spectacolul a continuat, deși cu mai puțini participanți decât se aștepta. În ciuda absențelor, în special la clasa principală, „duzina murdară” a fost acolo, adică principalii protagoniști ai campionatului și candidații eligibili pentru cucerirea titlului, a caracterizat bine ultima întâlnire și a dat viață unei bătălii aprinse, deloc evidente, și unui rezultat final pe care puțini îl preziseseră în ajun.

SURPRIZA LUI MILELL ÎN CALIFICARE!

Vineri, la Genk, după ploaia neîncetată de dimineață, pista a fost uscată pentru toți protagoniștii KZ angajați în lupta cu timpul. Prima lovitură a zilei a fost obținută de Noah Milell (Tony Kart), care a obținut în mod surprinzător pole position-ul cu cel mai bun tur în 51.606. În spatele lui, cu doar 4/1000, s-a clasat Stan Pex (KR), unul dintre puținii care cunosc pe de rost pista belgiană. Al treilea timp absolut a fost obținut de Marijn Kremers (Ricciardo Kart), devansându-i pe Matteo Viganò (Lennox Racing) și Riccardo Longhi (Birel Art).

Din cauza grupului mic de participanți, programul manșelor a fost, de asemenea, scurtat, stabilind astfel grila de start pentru finală încă de sâmbătă după-amiază. Kremers a obținut o victorie și trei locuri pe locul doi. Campionul mondial olandez en-titre a câștigat pole position-ul finalei, tot datorită ghinionului lui Milell și Pex, care s-au ciocnit în prima manșă. Ambii s-au revanșat apoi, suedezul de la Tony Kart câștigând două din trei curse, iar rezultatul olandezului cu două locuri pe locul doi a fost la fel de strălucit. Cât despre cei doi protagoniști ai primei etape de la Adria, o sâmbătă categoric lipsită de strălucire pentru Irlando, pe locul șapte pe grilă, și Puhakka, pe locul opt la start. Viganò, cu locul zece, părea clar în afara luptei pentru titlu.

ULTIMELE KREMERS CA CU 365 DE ZILE ÎNAINTE

La start, Noah Milell este cel care face un start pe asfalt care îi permite să preia conducerea cursei. O poziție care se estompează însă imediat, deoarece trebuie să cedeze atacului victorios al lui Kremers. În primele tururi, olandezul a fost cel care a gestionat cursa și ritmul, luând cu el un rival care, fără îndoială, avea în minte câștigarea cursei, și anume Stan Pex. Duelul dintre cei doi îl recompensează pe Pex, care preia conducerea după doar cinci tururi cu o depășire din interior. Kremers, ca răspuns, nu acceptă provocarea, își menține poziția, gândindu-se în termenii clasamentului campionatului. Cu cei doi din față în așteptare, atenția se mută asupra lui Adrien Renaudin (Sodi Kart) și Jorrit Pex (KR), campionul european în exercițiu preluând-o pe francez, iar imediat după aceea asupra revenirii lui Irlando. Pilotul din Apulia, după un start complicat, a încercat cu disperare să-și forțeze propriul ritm, recuperând poziții „retrăgându-i” în ordine pe Viganò (apoi retras la mijlocul cursei), Puhakka și Renaudin. Între timp, în fruntea cursei, Stan Pex a câștigat finala, devansându-l pe Kremers, aflat pe poziția a doua, acesta din urmă campion matematic al Europei cu șase puncte. Olandezul a avut meritul de a intra pe lista înscrișilor după ce angajamentele sale anterioare au fost anulate în Formula 1, conducând una dintre mărcile Birel Art spre succes, aproape exact la un an după ce a câștigat Campionatul Mondial. Un titlu incredibil, al lui Kremers, niciodată victorios în acest sezon, dar constant ca un ceas elvețian în Italia și Belgia, în special în manșe și în clasamentele din cursă, amintind de locul patru al lui Adria. O declarație care decurge, de asemenea, din impulsul câștigător produs în ultimii 2 ani de structura condusă de Ronni Sala, care aduce acasă încă un titlu FIA la clasa reginei cu transmisie.